Pagina lu’ Nicu

spre marti
vine miercuri

intr-o joi
suntem noi

poate’i vineri
suntem tineri

ca e sambata ca maine
ori duminica sa fie?

timpul trece
timpul trece

o doamna
plimba doi caini
si o cioara

un batran
tragea in lesa
doua baloane

apa de ploaie
ravasea ganduri
si tricouri ude

urasc orasul

vorbele stau inchise

intre castile mp3-player-elor

oameni grabiti

mereu aceiasi

ia acelasi autobuz

imi vine sa ii intreb ce mai fac

sa le vad fetele surprinse

si sa tac…

Toujours Paris s’écrie et gronde.

Nul ne sait, question profonde !

Ce que perdrait le bruit du monde

Le jour où Paris se tairait !

Victor Hugo, A l’arc de triomphe (extrait)

si apoi traducerea mea

Parisul vuiește zi și noapte.

Nimeni nu știe, întrebarea-i grea !

Ce-ar pierde ale lumii șoapte

Dacă pentru o clipă Parisul ar tăcea!

Revin cu o noua inregistrare. De asta data este vorba de “Oda bucuriei” interpretata la muzicuta in trenul transilien N undeva intre Versailles si Paris. Va doresc auditie placuta.

Ode à la joie dans le RER by nicu.

si am impresia ca nu stiu sa fac nimic…

si intrai aici si scrisei asta…

Acum cateva zile, cred ca pe linia 6 a metroului parizian, am inregistrat urmatoarele sunete.

Ce parere aveti?
Foarte “parizian” nu?

toamna

cu ganduri

si chistoace de tigari

dimineata

singur la marginea

mea cu intrebari

Pleoapele devin porti ascunse: inchise, ele povestesc; deschise, ele dau spre noi. Suntem ostaticii amintirilor noastre. Ochii nostri nu ne mai apartin…

Jasmina Khadra, Ce que le jour doit à la nuit

Azi in tren spre Paris.
Intr-o statie urca un barbat la vreo 45 de ani si zice : “Bonjour tout le monde!”. Nimeni nu-i raspunde. Apoi incepe tipul sa povesteasca… O adevarata istorie : ca el nu ne agreseaza, ca doar are nevoie de un ban sa isi cumpere ceva de mancare…

Pe neasteptate, un domn mai invarsta, imbracat ceva mai rau decat primul, incepe sa strige : ca pentru bani trebuie sa muncesti… ca el a lucrat o viata intreaga pe un salariu de mizerie si ca in final “On est fait pour travailler quoi…”